Iubește-mă

Iubește-mă de parcă mâine aș muri,

Aș muri cu tot cu fluturi și cu primăveri.
Iubește-mă de parcă mâine aș muri,
Și-am să te las cu amintirile de ieri...
Iubește-mă de parcă mâine nu aș exista..
Aș dispărea ca aburii în vânt...
Nu aș mai fi și nici măcar n-aș respira...
Și nici în cer, nici în pământ...
Iubește-mă de parcă mâine e sfârșitul...
Ar fi potop și brusc începe-apocalipsa,
Iubește-mă cu fapta, sufletul și gândul,
Încât să doară când-mi simți lipsa...
Și eu în schimb, promit sa te iubesc,
Chiar dacă mâine moare infinitul...
Eu am să-ți supraviețuiesc,
Avem iubire-ncât să recreem pământul.

Crăpat, vânăt - absentă, indiferentă.

Buzele îmi sunt crăpate ca pustiul,
Sufletul îmi este plin de vânătăi,
Mă ard ca de soare când văd ochii tăi,
Devin ca piatra, tu treci ca râul.

Atenția-ți devine mai absentă,
Mă tot excluzi, mă tai cu x-suri,
Mă scurg pe foi prin zeci de pixuri,
Sună bizar, dar cred că-ți sunt agendă .

Mă lași la fund, nici că îți pasă,
Mă otravesc iar tu consumi absență,
Abia de mă simți, devin doar esență
Iar când ți-e trist mă scoți cu o plasă.

Și lasă, vomit particule din inimă,
Chiar dacă consum numai aer,
Tu știi să profiți, pe cand eu sunt un fraier,
Știi, ia o radieră și de tot șterge-mă.

Firimituri din amintiri.

Mereu am iubit-o doar pe ea,
Chiar dacă uneori negam...
N-am prețuit tot ce aveam.

Mereu am iubit-o doar pe ea,
Nici până la... Nici după ea...
Nicicum nu o puteam uita.

Ca să o uit mi-ar trebui o mie
Sau un miliard de vieți,
Să trec prin foc, apoi săgeți...

Și tot nu aș uita,
Căci tot la dânsa mă gândesc,
Știu că-i târziu dar încă o iubesc...

Și poeziile așternute din regret...
Urăsc! Urăsc acest dar de poet!
Dar ce s-a spus, rămâne tipărit.

Și a trecut deja un an...
A meritat unul mai bun și-l are...
Iubirea lor sper că e mare.

Sunt mare prost,
Orbit de certuri, am lăsat-o,
Sufăr acum și-am meritat-o.

De-aș fi știut...de-aș fi...
Și de-aș putea întoarce timpul,
Aș sta o viață să-i văd chipul.

Primim ce merităm.
De-aș vrea-napoi, chiar că nu pot,
Acum chiar vreau... Să-ntoarcem tot.

Mă sugrumă însumi gândul,
A suferit! Acum mi-e rândul.
Pentru durerea-i să plătesc!

I-aș scrie dar o las în pace,
Privesc cum inima îmi zace,
De dor uscată - vrea la ea...

Exageram, iubita mea!
Acum iar mă gândesc la noi,
Dar timpul nu-l întorci-napoi...

Interviu despre ea.

Despre ea? Nu am scris încă poezii...
Am încercat dar nu îmi iese...
Ba chiar am stat în nopți târzii,
Iar inspirației nici ca să-i pese!

Păi, o iubesc și-ar fi politicos,
Ca să-i dedic măcar un vers...
Pe care l-aș cânta frumos,
Cu el să-nbib întregul univers.

Și, știți ce-am realizat apoi?
Că poezia mea-i deja vie ființă,
De ceva timp ne vede lumea-n doi,
Cum ne plimbăm și ne-am jurat credință.

Accept o astfel de schimbare,
O pot atinge și... Pot să o sărut!
Și-o pot privi cu încântare...
Doamne, n-am mai iubit atât de mult!

În zadar...

1)Prea naivă ești, Finețe...
Ai reușit să te deprinzi ?!
Încearc' acum să te desprinzi,
Eu încă trec prin tinerețe.
2) Și nu, eu nu am dat speranțe,
Să-mi zici,de unde le-ai luat ?!
Desigur,sunt neadecvat...
Dar singură-ți pictezi nuanțe.
3)A fost o trecere ușoară,
Nu am luat-o personal.
Acesta e un mic final ,
Scuze ca-ncepe să te doară...

,,Trezirea la viață"

Sufletul emană primăvară,
Se aude-n depărtare-un cor;
A vieții păsări vin în țară -
Blândețea cald' a tuturor.
Respiră norii bucurie,
Și saltă razele pe cer ușor
Inimile sunt în armonie
Iar versul îmi rimează dor.
Câtă plăcere și tandrețe
În plutirea vântului confuz
Se ridică ori coboară cu finețe
Ar fi păcat să îl acuz.
Iarba , florile - prind viață,
La fel în drum răsar cărări.
Soarele mângâie și răsfață
- Bun venit din depărtări!

,,Mă..."

Mă temeam dar s-a-ntâmplat;
Credeam în veșnicie oarbă...
Iubeam cu dor , iubeam în grabă
Și nu putem...dar ne-am lăsat.

Mă macină spinul durerii.
Chiar dac-aş vrea-napoi...nu pot
Nu știu, nu vreau...să uit de tot ?!
De-ar fi ușor...ne-aş da uitării!

Mă-neacă inundându-mi gândul
Amaru-nbobocit din nou...
Îmi scurg durerea c-un stilou
Străin îmi este și pământul.

Mă judeci ? Și...ce rost mai are?!
Oricum greșit-am amândoi!
Să ștergem ce-a fost între noi...
Nu văd un sens în continuare
Aici pun punct .

,, Nu mă căuta "

Dacă-ți reamintești de mine,
Și-ai vrea, iarăși să fiu cu tine,
Și-ai vrea, să reîntorci ceva...
Te rog, nu mă mai căuta.
Am fost uitat în ani și zile,
Ai dispărut,uitând de mine,
Acum de-ai vrea să fii a mea...
Te rog mult,nu mă căuta...
Voi rataci în amintire,
De-acum și eu uitând de tine,
Pe Domnul nu-l voi implora,
Te rog, nu mă mai căuta!

,,Renastere"

1. Pe pereții reci ai sufletului,
A răsărit un spic de soare
Ce complet a dat în floare.

2. Nu îl stinge, nu-l călca...
Nu-i strivi calda-i finețe,
Ai vrea iarăși să înghețe?!

3. Inima iar e-n candoare,
Preschimbând pereții reci
Într-o dragoste pe veci.

4. Oare cât va rezista,
Dragostea de astă dată?!
Pare...iar,nevinovată

5. Cânta-i dulce și duios.
Ea ,va fi de neânvins,
Ca un colț de rai ne-atins.

Segmente de toamna 

Toamna,fosnet pur - de catifea...
Stând la geam,la o cafea...
Urmaresc ploaia de frunze,
Soptind vers,pe vârf de buze...
Cade-o frunza,înc-o frunza
Si-apoi curg fara vre-o scuza
Foi de aur - foi usoare,
Mii de foi ce-astern covoare.
Picura,spalând culoarea,
Ceru-n plumb arunca zarea,
Toamna-n jur - melancolie,
Rugineste frunza-n vie.
Înauntru - tot raceala,
Afara-i vânt si zapaceala.
Parca soarele-i marunt,
Pleaca el,desi n-a vrut.

'' Fii om ! ''

Mai altfel.

Tot mai retro dar în trend,
N-am nevoie de-artificii,
Într-un câmp cu multe vicii,
Sunt doar eu, plus un best friend.

Nu mă cumperi, nu-s o curvă,
Nu curg după bancomat,
Educat și neadecvat,
Nu m-arunc la orice fufă.

Știi doar să te plângi pe viață,
Eu-s un tip mai diferit.
Lupt cât încă n-am murit,
Joc cu cărțile pe față.

Mai trișez ca să nu știi.
Nu arăt dacă mă doare.
Luptător în continuare,
Te lovesc de nu-ți revii.

Nu dau șanse, sunt altfél.
N-am de ce sa mai regret,
Sunt ciudat și nu-i secret,
Cam dement și nu nițel.

Nici prin vorbe, nici prin fapte,
N-ai cum să mă cucerești,
Numai dacă simplu ești,
Dacă faci ziuă din noapte.

La final nu zic nimic,
Cât respir e continuare,
Trăiește-ți viața cu valoare,
Să vedem, te-ai prins ce-ți zic?

Un gând pe(r)vers

Să ne cunoaștem mai adânc,
Aș vrea s-ajungem mai profund...
Nici nu-ți închipui ce-am în gând,
Nu-s chiar un simplu muribund.

Ascund în minte zeci de scheme,
Vom levita prin galaxii,
Uitave-i de-ale tale probleme,
Desi vom pierde calorii...

Agațăm-mi ascuțișu-n spate,
Mai mult de-o oră sau un sfert,
Vom încerca un pic din toate,
Acum doar pedepsesc,nu iert.

Să vezi ce dulce mi-e pedeapsa,
Am să te fac să-nnebunești.
Îți strâng cu pasiune coapsa...
Că tu naivă să-mi scâncești.

Schimb de dorințe

Atitudine, stil, soare, nisip...
Avem ce ne dorim.
Așa am decis, așa vrem să fim,
Mereu pe vibe, o tipă și-un tip.

Mă-mpuști, mă seduci - din buze, priviri...
Nehotărâți - copii maturi, nu ne pasă,
Te prind in brațe, îmi cazi în plasă.
Călători fără casă, zburăm spre neștiri.

Reacții în stomac...nu, noi nu mâncăm fluturi...
Ne hrănim cu raze, esență de emoții.
Fugim pe stradă - în noapte, ca hoții,
Furăm unu de la altul colecții de săruturi.

Ascundem ceva, niciunul nu recunoaște,
Aproape ne cunoaștem dar nu destul.
Lumea-i a noastră, ne simțim cool.
Fără rachetă însă cu aripi - zburăm spre aștri.

(Recunosc, un pic cam greu de inteles)

Tratează-mă din pură fericire...

Tu, fă ce vrei cu mine...acum sunt robul tău , din pură fericire...    Mă poți trata ca pe o jucărie sau ca un oarecare instrument...
N-am cum să scap...să fug ? Să fugi de dragoste e amăgire...(surâd)
În plus că în iubire am cel mai sincer talent... 
Tratează-mă cum un medic - bolnavi tratează... 
Eu m-am decis , am sa rămân trăind în anii tai. 
Deja ai pus pe mine stăpânire , oare a fost așa să fie...          Am apărut în intersecție comună, de-aici nu e ieșire...        Tratează-ma din pură fericire iar eu pe veci promit iubire !

Asa e iubirea...

Tu îți promiți să fugi de ea
Iar ea, îți iese înainte.
Cu dulci și gingașe cuvinte
Te-ademeneşte-n lumea sa.
Dezamăgit de mii de ori,
Ca un naiv cazi în capcană,
Ea îți tratează-adânca rană...
Povestea veche - daruri flori...
În vals te dai iar cu iubirea,
Însă mereu același gând,
Te temi,te va lăsa curând...
Prea scurtă este fericirea.
Imprevizibilă de fire,
De-abia-nțelegi ce are-n gând.
Va sta mai mult? Pleacă curând?
Ți-va fi mireasă iar tu mire?
Și dânsa brusc te va lovi,
Căci poartă ea două săgeți,
O să iubești, o să regreți?
Afli-în curând,nu te grăbi...

Către G. Vieru 

Deși-ai plecat, dragă Poet ,
Să știi : nicicând nu vom uita.
Astăzi te plângem cu regret,
Ai fost un sol , Maria ta.
Trimis de sus, cerneai iubire
Peste al țării așternut.
Tu, îți doreai Marea - Unire
A neamului într-un ținut.
Și ai iubit ca nimeni altul,
Iar dragostea ce ne-ai lăsat
Pentru femeia - mama , limba, satul ,
Te-au transformat în Împărat.

,,Plec"

Acum să plec în larg
Uitând de tot ce m-a lăsat,
Pădurii eu nu-i mai sunt drag...
Plec ! Mai puțin îngândurat.
De țărm deja îndepărtat -
Corabia-i pamântul meu.
Al mării - eu tânăr pirat ;
Pustiu , rănit , îndurerat.
Dar foarte sigur sunt deja,
Se va usca verdea pădure,
De dorul ce-o va apăsa ,
Va învăța și ea să-ndure.
Și numai marea e licoare,
La ea în suflet regăsesc
Acea rece , dulce candoare,
Motiv să supravețuiesc.

'' Vers Alb''

Vers alb nu îmi permit a scrie, 
Aș fi zgârcit și egoist, 
Căci nu fiecare știe
De a citi ce am gândit.
Mai sânt și micii în mulțime, 
Și ei doresc modestul lux, 
Să se mângâie c-o pătrime, 
Sorbind zilnic din al meu flux.

'' Ia zi îngere,mai poți ?''

Ia zi îngere,mai poți ?!
Să-mparți în lume fericire ? 
Apoi zdrobit , uitat de toți 
Să plângi acolo în neștire?
Mai poți tu oare să reziști ?
În a lumii crudă dăinuire,
Nu-i poți schimba,degeaba riști,
Se folosesc de-a ta iubire.

"Formula nașterii "

Praf de stele și lumină,
Strop de apă și țărână.
Din înger partea cea divină
Plus a infernului ruină.
- Corp de om însuflețit -

Ne modelează caracterul.
Veşnic vor fi adevărul.
Eroi din cărţi - nemuritori,
Iubiţii noştri profesori.
Iniţial,ai toamnei mesageri
Ce ne conduc în primăveri.
Educă dragoste şi dor
Scumpul nostru profesor.
Azi suntem mari spiritual,
La fel şi intelectual.
Recunoscători - nenumărate ori,
Vă mulţumim,dragi profesori !

'' Frumos și rece ca zăpada''

Frumos și rece ca zăpada,
Căci altfel nu am cum să fiu.
Deja zdrobit,tăiat cu spada,
Rămân cu sufletul pustiu.
Secat de viață și culoare, 
Nimic acum nu m-ar topi, 
Iubirea nu mai e splendoare,
O văd de-acum în tonuri gri.

,,Lupta''

Sa nu te plangi vreodata
Caci nimanui nu-i pasa
Fii luptator - nu fata !
De viata grea te-apasa.

Sa nu te plangi vreodata
Chiar daca nu mai poti,
Repetati inc-o data:
-Vei reusi,tu poti !

Sa nu te plangi vreodata,
Iti dau un sfat amice,
Cand viata-i agitata,
Toti cad sa se ridice !

O mica evadare.

Sunt obosit,enorm.
Am nevoie de vacanţă...
Şi-aş vrea să dorm,să dorm,să dorm...
Apoi să mă trezesc la viaţă!
Am obosit să tot gîndesc!
Dac-aş putea,las totul baltă!
Macar un an să îl trăiesc...
Pe-o insulă nepopulată.
Să pot extrage tot ce ştiu,
Eu aş pstra in cutiuţă.
Un sălbatic ca să fiu,
Sau o insectă preamicuţă.
Mă tot gîndesc să evadez,
În marea lume agitată.
Să nu cuget,să mă distrez,
În prima-mi viaţă - doar o dată!